Entretien convivial avec Marianne Moga, poétesse

Par Christian Legault

English Version Below, Versiunea în română mai jos

Nouveau départ molo. J’ai rencontré Marianne il y a une dizaine d’années, deux ans après ma séparation. Était-ce avant ou après le départ de ma fille ? Quoi qu’il en soit, je revenais à Montréal après près de 17 ans passés à Québec. J’étais déraciné et ma famille m’ignorait sans que je puisse m’en expliquer la raison. C’est dans ce contexte que j’ai rencontré mon amie. Quelques communications ont eu lieu avant que je ne retourne vivre près de Charlevoix, dans ma résidence secondaire. On s’est perdus de vue alors que je ne cessais de m’enfoncer. Avec ma nouvelle tentative d’enracinement dans ma ville natale, les contacts ont repris. C’est dire que plusieurs obstacles à l’entretien convivial — mon genre d’entrevue — ont été franchis bien avant cette discussion-ci.

Dernièrement, Marianne m’apprend qu’un de ses poèmes a été lu à la radio. Je suis bien content pour cette Canadienne d’origine roumaine qui, à sa façon, vit aussi un déracinement. Bref, avec le lancement de L’Extraterrestre, l’idée de faire une entrevue me vient. Mais elle m’apprend que son rêve est allé encore plus loin.

Notre échange se fait par textos.

Marianne

« C’est une émission d’une heure avec les actualités culturelles, des réclames et des informations.

Tu sais, la communauté culturelle roumaine de Montréal est la plus forte de toute la diaspora. 😊 Je trouve ça normal, car Montréal est la ville la plus culturelle en Amérique. Le gouvernement fédéral commence à comprendre l’importance de préserver aussi nos cultures. »

Christian

« J’aime mieux que tu me l’écrives pour que je puisse le mettre dans ma chronique. »

Marianne

« C’est plus facile pour moi de te raconter que d’écrire, parce que quand j’écris, je me concentre beaucoup pour ne pas faire trop d’erreurs, mais quand je parle, c’est plus facile, je peux suivre mon idée. Donc, cela fait deux ans que je commence à être beaucoup plus active dans la communauté ici, mais je l’ai fait toute ma vie. Parce que la culture, j’aime ça ; j’aime le spectacle, le film, le cinéma. Tout ce qui est de l’art m’intéresse. »

Puis, elle se souvient de la soirée passée à l’Association Culturelle Roumaine, où, parmi d’autres personnalités marquantes, l’ancien ambassadeur du Canada en Roumanie et en Bulgarie, Gilles Duguay, était également présent.

(WhatsApp me propose une transcription de ses messages vocaux, ce qui facilite grandement l’exercice.)

(Christian)

Je m’imagine loin de chez moi, à vouloir me créer un entourage pour remplacer la famille et les amis laissés derrière. Le simple fait d’aller vivre à Québec m’a isolé et rendu dépendant de mon amoureuse. Sans me l’avouer, je comptais sur elle, sur sa famille et sur ses amis pour devenir mon nouveau monde. Je n’étais pas prêt à un tel changement. Je n’en avais pas la maturité sociale.

Tout ça pour dire que Marianne s’est liée à d’autres Roumains à Montréal et participe à des rencontres culturelles qu’ils organisent pour, j’imagine, se retrouver un peu dans leurs racines.

Lors d’une de ces rencontres, chacun et chacune présentaient ses toiles. L’occasion de lire son poème dans sa langue d’origine s’est présentée. Un journaliste l’entend et une route humaine se met en place. Une nouvelle famille roumaine au Canada.

La route vers…

La route vers ………..

…………………..demain

commence avec le premier pas,

petit, un peu timide

vers ce qu’il te reste à faire.

Et, quand ton regard

oublie la route

commence vraiment l’aventure

vers le futur.

La route vers demain

commence avec le premier pas,

si c’est petit ou grand

ça ne compte pas.

Version Roumaine (Originale)

Cărarea către ………..

…………………..mâine

începe cu primul pas ,

mic , neîncrezător ,

spre ce a mai rămas .

Și când privirea uită

de cărare

începe aventura către

o nouă zare .

Cărarea către mâine

începe cu primul pas,

de-i mic sau de e mare ,

e tot ce , de făcut ,

ti-a mai rămas .

Marianne Moga

3 martie 2026

Montréal

Friendly Interview with Marianne Moga, Poet

By Christian Legault

A mellow new start. I met Marianne about ten years ago, two years after my separation. Was it before or after my daughter left? Regardless, I was returning to Montreal after nearly 17 years in Quebec City. I felt uprooted, and my family was ignoring me for reasons I couldn’t explain. It was in this context that I met my friend. We shared a few messages before I moved back near Charlevoix, to my secondary residence. We lost touch as I continued to spiral downward. With my recent attempt to re-establish roots in my hometown, we reconnected. It’s fair to say that many obstacles to a « friendly interview »—my preferred style—were cleared long before this specific discussion.

Lately, Marianne told me that one of her poems was read on the radio. I’m very happy for this Romanian-born Canadian who, in her own way, also lives a life of displacement. Anyway, with the launch of The Extraterrestrial, the idea of doing an interview came to me. But she told me that her dream has gone even further.

Our exchange took place via text message.

Marianne

« It’s a one-hour show with cultural news, commercials, and information.

You know, the Romanian cultural community in Montreal is the strongest of the entire diaspora. 😊 I find that normal, because Montreal is the most cultural city in America. The federal government is starting to understand the importance of preserving our cultures as well. »

Christian

« I’d prefer if you wrote it down for me so I can include it in my column. »

Marianne

« It’s easier for me to tell you than to write it, because when I write, I focus so much on not making too many mistakes; but when I speak, it’s easier, I can follow my thoughts. So, it’s been two years since I started being much more active in the community here, but I’ve done it my whole life. Because I love culture; I love shows, films, cinema. Everything related to art interests me. »

Then, she recalls the evening spent at the Romanian Cultural Association, where, among other prominent personalities, the former Canadian Ambassador to Romania and Bulgaria, Gilles Duguay, was also present.

(WhatsApp offered me a transcription of her voice messages, which greatly facilitated the exercise.)

(Christian)

I imagine myself far from home, wanting to create a social circle to replace the family and friends left behind. The simple act of moving to Quebec City isolated me and made me dependent on my partner. Without admitting it to myself, I was counting on her, her family, and her friends to become my new world. I wasn’t ready for such a change. I didn’t have the social maturity for it.

All this to say that Marianne has connected with other Romanians in Montreal and participates in cultural gatherings they organize to, I imagine, reconnect a little with their roots.

During one of these meetings, everyone was presenting their paintings. The opportunity to read her poem in her native language arose. A journalist heard it, and a human path began to unfold. A new Romanian family in Canada.

The path towards…

The path towards ………..

…………………..tomorrow

begins with the first step ,

small , a bit timid

towards what is left to do .

And, when your gaze

forgets the path

the adventure truly begins

towards the future .

The path towards tomorrow

begins with the first step,

whether it is small or large

it doesn’t matter .

Version Roumaine (Originale)

Cărarea către ………..

…………………..mâine

începe cu primul pas ,

mic , neîncrezător ,

spre ce a mai rămas .

Și când privirea uită

de cărare

începe aventura către

o nouă zare .

Cărarea către mâine

începe cu primul pas,

de-i mic sau de e mare ,

e tot ce , de făcut ,

ti-a mai rămas .

Marianne Moga

3 martie 2026

Montréal

Interviu amical cu Mariana Moga, poetă

Un nou început, domol. Am cunoscut-o pe Mariana acum vreo zece ani, la doi ani după separarea mea. Era înainte sau după plecarea fiicei mele? Oricum ar fi, mă întorceam la Montréal după aproape 17 ani petrecuți în Québec. Eram dezrădăcinat, iar familia mă ignora fără să-mi pot explica de ce. În acest context mi-am cunoscut prietena. Am comunicat puțin înainte de a pleca să locuiesc lângă Charlevoix, în reședința mea secundară. Ne-am pierdut din vedere în timp ce eu continuam să mă afund. Odată cu noua mea încercare de a prinde rădăcini în orașul natal, contactele au fost reluate. Asta înseamnă că mai multe obstacole în calea unui interviu amical — genul meu de interviu — au fost depășite cu mult înainte de această discuție.

Recent, Mariana m-a anunțat că unul dintre poemele sale a fost citit la radio. Mă bucur mult pentru această canadiancă de origine română care, în felul ei, trăiește și ea o dezrădăcinare. Pe scurt, odată cu lansarea cărții L’Extraterrestre, mi-a venit ideea de a face un interviu. Dar ea m-a lămurit că visul ei a mers chiar mai departe.

Schimbul nostru de mesaje are loc prin SMS.

Mariana

„Este o emisiune de o oră cu actualități culturale, reclame, informații.

Să știi, comunitatea culturală românească din Montréal este cea mai puternică din diasporă. 😊 Mi se pare normal, pentru că Montréal este cel mai cultural oraș din America. Guvernul federal începe să înțeleagă importanța de a ne păstra și noi culturile.”

Christian

„Prefer să-mi scrii, ca să pot include în cronica mea.”

Mariana

„Este mai ușor pentru mine să-ți povestesc decât să scriu, pentru că atunci când scriu mă concentrez mult să nu fac prea multe greșeli de scriere, dar când vorbesc este mai ușor, pot să-mi urmăresc ideea. Deci, sunt doi ani de când am început să fiu mult mai activă în comunitatea de aici, dar am făcut-o toată viața mea. Pentru că îmi place cultura, îmi place spectacolul, filmul, cinematograful. Tot ce ține de artă mă interesează.”

Apoi, ea își amintește de seara petrecută la Asociația Culturală Română, unde, printre alte personalități marcante, fostul ambasador al Canadei în România și Bulgaria, Gilles Duguay, era de asemenea prezent.

(WhatsApp îmi propune o transcriere a mesajelor sale vocale, ceea ce ușurează mult exercițiul.)

(Christian)

Mă imaginez departe de casă, dorind să-mi creez un anturaj care să înlocuiască familia și prietenii lăsați în urmă. Simplul fapt de a merge să locuiesc în Québec m-a izolat și m-a făcut dependent de iubita mea. Fără să-mi recunosc, contam pe ea, pe familia și pe prietenii ei pentru a deveni noua mea lume. Nu eram pregătit pentru o asemenea schimbare. Nu aveam maturitatea socială necesară.

Toate acestea pentru a spune că Mariana s-a apropiat de alți români din Montréal și participă la întâlnirile culturale pe care aceștia le organizează pentru, îmi imaginez, a se regăsi puțin în rădăcinile lor.

În cadrul uneia dintre aceste întâlniri, fiecare își prezenta tablourile. S-a ivit ocazia de a-și citi poemul în limba maternă. Un jurnalist o aude și un drum uman se pune în mișcare. O nouă familie română în Canada.

Cărarea către ………..

…………………..mâine

începe cu primul pas ,

mic , neîncrezător ,

spre ce a mai rămas .

Și când privirea uită

de cărare

începe aventura către

o nouă zare .

Cărarea către mâine

începe cu primul pas,

de-i mic sau de e mare ,

e tot ce , de făcut ,

ti-a mai rămas .

Marianne Moga

3 martie 2026

Montréal